Totul se petrecea cu aproape doi ani in urma...
Era luna mai si eram in pragul Licentei; trebuia sa fiu stresata, dar parca ceva ma cerceta asa puternic incat nu imi mai pasa de tot ce se petrecea in jurul meu. Vroiam doar sa se termine totul cat mai repede si sa ma retrag in liniste la casa parintilor mei, unde simteam ca ceva neobisnuit ma cheama. Simteam ca trebuie sa merg acolo caci voi gasi ceva ce-mi va umple golul ce se nascuse in atatia ani de ratacire in bezna si confuzie... Pentru prima data dupa multa vreme stiam ca este o hotarare buna.
In cele din urma am ajuns acasa. Mama care este penticostala ma astepta ca de fiecare data cu multa dragoste si lacrimi pe obraz, iar tata -ortodox- era si el emotionat, dar ca o persoana mai greu de intimidat ce era, nu isi arata sentimentele, dar puteam citi pe fata lui bucuria si implinirea. Cat despre surioara mea mai mica, ii vedeam ochii sclipind de bucurie ca m-am reintors acasa. Ea incheiase Legamant cu Domnul Isus cu numai un an in urma, si am avut bucuria sa particip si eu, a fost ceva deosebit, ce nu mai vazusem pana atunci; m-a impresionat simplitatea lucrurilor, dragostea penticostalilor si randuiala ce se gasea in acea Biserica.
Otrodoxa fiind, nu prea puneam pret pe cele bisericesti, si mergeam la biserica la Paste, sau la Craciun ca sa fiu si eu printre cei ce mergeau cu colinda. Dar multumita mamei mele care din cand in cand imi arunca niste farame de "paine", ceva era semanat in inima mea...
Ajunsa acasa, am inceput sa ma ocup de lucrurile de care nu avusesem timp pana atunci... Asa ca am incercat sa-mi implinesc promisiunea pe care o facusem cand m-am inscris la facultate: sa citesc Biblia in intregime! Si am citit. Sora mea m-a luat dupa ea la tot felul de concerte crestine si intalniri de tineret, iar mama statea acasa doar ca sa pot eu merge sa ma bucur.
In biserica din care faceau ele parte, era un grup de tineri care erau in lucrarea Domnului, si ii priveam cu atata admiratie, chiar ma gandeam ce uniti sunt si cu cata daruire canta. Cat imi doream si eu sa pot canta... Marturisesc, ca acesta a fost modul in care a lucrat Dumnezeu la inima mea. Am inceput sa merg tot mai des la Biserica impreuna cu mama si sora mea, si mereu imi programam lucrurile asa incat sa fiu nelipsita duminica de la Biserica.
Dar eram intr-o cumpana de nedescris: trecutul si viitorul. Ce ma tinea legata de trecut era un baiat cu care discutam de aproape 3 ani, iar viitorul ma chema cu atata blandete si atata speranta. Stiam ca trebuie sa fac o hotarare si sa ma rup de tot ce era parte din trecut, daca vroiam sa am cu adevarat un viitor. Si multumesc Domnului Isus caci El mi-a dat putere sa decid. Dar odata cu hotararea mea urmau sa vina si incercarile care erau din ce in ce mai grele.
In iarna aceluiasi an am depus cererea de Botez, si eram singura in acea vreme, ma intrebam parca asa cu o strangere de inima: chiar voi fi singura care voi pasi in apa? Nu mi se alatura nimeni? Am incheiat prietenia cu acel baiat si am continuat sa merg la biserica. Acolo gaseam pace, bucurie, dragoste. Am spus hotararea mea si tatalui meu, si spre surprinderea mea a fost deacord cu mine, dar mi-a spus asa: "Daca ai sa faci acest pas, vezi ca trebuie sa te tii si nu mai este cale de intoarcere." Si am spus ca stiu,si ca sunt foarte hotarata. Asa de minunat a lucrat Domnul, ca acel grup de tineri m-au invitat sa ma alatur lor, apoi o mare binecuvantare de la Domnul Dumnezeu a venit asupra nostra. Aproape toti tinerii au fost botezati cu Duhul Sfant, printre care si eu, cu aproape 2 luni inainte de botezul in apa. Si pe data de 11.06.2010, in apa botezului au intrat nu mai putin de 23 de suflete!
Ca in dreptul fiecarui crestin, vin felurite incercari, si chiar prin cei apropiati, dar cu ajutorul Domnului trecem peste toate. Totusi, continuam sa staruim inaintea Domnului Isus si pentru tatal nostru, ca sa fie si el mantuit, dar stiu toate lucrurile au o vreme.
Primele clipe de viata mi le-a dat Domnul Isus atunci cand mi-a deschis ochii inimii si mi-a croit un nou drum al vietii. Am descoperit astfel cum este sa traiesc cu adevarat, dar sa traiesc nu ca si cum as fi tot eu, ci Hristos traieste in mine.
Glorificat si inaltat sa fie Domnul Isus Hristos, in veci de veci! Amin.